Memories lost among sighs ...

BIC :
Deschise ochii şi privi ceasul de pe noptieră . Era încă foarte devreme pentru un om normal , dar nu şi pentru ea . De fapt pentru nimeni din acea academiei , având în vedere programul lung şi încărcat ce - l aveau zi de zi . Deşi era sâmbătă şi majoritatea dormeau , că doar era 6 dimineaţa , Schuyler nu mai putu , aşa că se dădu jos din pat , tălpile ei goale , atingând parchetul rece . Se cutremură scurt şi - şi încălţă papucii de casă , apoi îşi luă capotul pe ea , mergând spre baie . Îşi simţea trupul greu , şi când ajunse în baie , scăpă rapid de haine . Îşi contemplă trupul în oglindă , observând vre - o două - trei zgârieturi pe umeri , nişte vânătăi pe coapse , dar în rest totul era perfect . Aşa cum se aştepta de altfel . Intră în cabina de duş , dar nu stătu mult , ieşind după zece minute . Îşi şterse părul şi intră , înapoi în dormitor , luându - şi lenjeria intimă pe ea . Se îmbrăcă mai apoi cu o pereche de blugi skinny , negri , un tricoul larg alb ce cădea pe un umăr , lăsând să se vadă tatuajul pe care îi adora pur şi simplu , fiind simbolul familiei ei şi în picioare îşi luă converşii albi . Ieşi din cameră , Osiris urmând - o şi coborâ scările până la bucătărie . Pe holuri era linişte , dar cum spuneam , se aştepta , având în vedere că era şase dimineaţa . Deschise frigiderul şi luă cutia cu lapte , lăsând - o pe bufet . Se ridică pe vârfuri , scoţând din dulap un castron şi punga cu cereale , iar după ce - şi puse în bolul alb , se aşeză pe pervaz , începând să mănânce . Ploua afară şi nu era o simplă , ploaie de vară , ci mai degrabă o furtună în toată regula , lucru ce o făcu să zâmbească . Ştia ce va face . Va termina de mâncat , apoi va merge la cimitir . De mult nu mai fusese , şi parcă avea un gol în stomac , gândindu - se că neglijase mormânturile părinţilor ei . Termină în mai puţin de un sfert de oră şi după ce spălă castronul , ieşi din bucătărie , mergând spre camera ei . Îşi luă telefonul şi hanoracul , iar după ce se asigură că are bani la ea , ieşi din nou , dar de data asta se îndreptă spre uşa de la intrare . Ajunsă afară , îşi trase gluga pe cap şi începu să meargă încet spre cimitir . Avea ceva de mers , cimitirul aflându - se înafara oraşului , dar nu deranja , astfel reuşind să - şi pună ordine în gânduri . Totul i se părea ciudat , ireal , lipsit de sens de la un timp şi nu îi plăcea starea aceea chiar deloc . Se simţea mult prea ruptă de realitate , iar asta o făcea să fie frustrată . Murmură ceva printre dinţi nemulţumită , şi făcu stânga - n prejur , trecând pe lângă parcul în care venea adesea . Desigur , niciunul nu se compara cu cel al academiei , dar şi ăsta era bun când doreai să scapi de toţi acei elevi frenetici . Zâmbi şters , mai mult de formă , şă - şi continuă drumul , afundându - şi mâinile în buzunarele hanoracului . În mai puţin de o oră ajunse la cimitir , căci se oprise la câteva florării pentru a cumpăra flori şi încă ceva . Privi cu nostalgie pietrele funerare şi pozele părinţilor ei . Dintr - o dată , realiză cât de singură era de fapt şi se cutremură . Lăsă trandafirii jos , sub micuţa " cupolă " ce proteja lumânările şi florile de vremea rea de afară şi privi poza mamei ei , apoi a tatălui .
- Îmi lipsiţi ! Doar atât şopti , apoi se aşeză jos , strându - şi picioarele la piept . Îşi lăsă capul pe genunchi şi trase aer în piept , stând acolo , asemeni unui copil mic , ce fusese certat de părinţi , nepăsându - i vreo clipă de faptul că ploua torenţial şi ar fi putut răci .