Let's try some movie

Ma plimbam pe toate caile posibile si imposibile in jurul canapelei si daca nu ma insel, mai mult ca sigur am trecut de masa aceea de mai bine de 50 de ori, nu aveam stare, programul de munca mi s-a terminat si cum eram obisnuit sa ma iau cu asta, acum era atat de greu sa ma detasez. Am asteptat si m-am uitat la ceas, nici sa vorbesc cu cineva nu puteam atuncea, asa de goala era sufrageria.
Ma asez in cele din urma pe canapeaua rosie si imi trantesc pe masa de sticla, ce spre surprinderea mea e foarte rezistenta, caci mereu arunc cate ceva pe ea si in niciun caz nu am pus vreodata vreun lucru cu delicatete pe ea si ma uit spre pantofii albi, care spre mirarea mea, nu i-am murdarit inca.
Iau telecomanda de pe noptiera din apropiere si imi scot telefonul din pantalonii de aceeasi nonculoare ca si pantofii. Ai fi putut jura ca nu ma imbracam niciodata atat de deschis la servici, parca eram intr-un weekend, dar nu prea imi pasa mie de parere altora.
-“Drace, drace, drace!” incep sa injur de mii de ori, cand vad ca telefonul meu a ramas fara baterie, dar deja ma asezasem prea comfortabil sa ma mai ridic.
Camasa mea cu maneci scurte si de un albastru deschis nu emana prea multa caldura, dar nu era necesar, din moment ce in camera parca bubuia calorifierul acela si am inceput sa presupun ca nu se chinuia nimeni sa mai inchida din cand in cand centrala.
Deschid in cele din urma televizorul si butonez haotic canalele. Stiri, plictisitor, meteo, si mai si, nici un film ca lumea si pana si la desene prindeam publicitati. Dar se arata o cale miraculoase si dau de un film de actiune interesant, mai mult ma atragea efectul acela al focului irezistibil, ce parea ca se aprinde de niciunde. Desi eram constient ca erau doar efecte speciale si nimic mai mult, imi placea sa urmaresc imaginea focului, ma facea sa fiu mandru de ceea ce sunt.

Isi facu cam de cap in seara aea, si tot ce vedea in mintea lui era o alta sticla de whisky, si parfumul lui nou ii acoperea tot trupul, imbibandu-l in mirosul ala puternic de alcool. Se certase rau cu prietena si tot ce vroia acum era doar sa bea si sa planga dupa ea, ca un copil mic, si lacrimile ce-i veneau, erau datorate alcoolui, in niciun caz nu le varsa din sufletul lui, si asta nu o putea intelege prietenul ce-l insotea in aceea seara. Pana la urma de la bar, pana in academie venise singur, caci deja era cam 3 dimineata, si insotiroul lui plecase demult.
"Fraierul.. ma parasit si el.. si ea.." isi repeta asta intr-una in minte, in timp ce incerca sa-si miste picioarele pe holurile academiei, care mai mult le impleticea si le despleticea... ala in nici un caz aratand a mers. Se mai sprijinea de doua ori, de perete mai mergea de 3 ori si tot asa pana la o usa oarecare, unde cazuse in genunchi prinzandu-se de clanta. Nu realiza ca usa aceea nu era a lui, si continua sa inainteze in genunchi, deschizand-o mai mult, si intrebadu-se in minte, de ce a lasat camera deschisa, fara ca macar sa invarta cheia de 2 ori in broasca.
Isi oprii cearta din mintea lui, gandindu-se ca nimic rau nu sa intamplat in lipsa lui, si se ridica de jos prinzandu-se de usa, in timp ce cu o mana apasa pe butonul care aprindea lumina.
-Uff.. e mult mai bine asa, era prea intuneric aici.. spuse ridicand privirea spre camera, dandu-si seama ca totul pare asa schimbat, fatza de ultima data cand isi vazuse camera. Incepu sa se frece usor la ochi, marindu-i prin toate colturile incaperii, aporpiindu-se usor de o canapea, de care se si rezema putin, tragandu-si sufletul. Dar nici mult nu-i lua sa stea sa se odhneasca putin, ca-si intoarse capul, ramanand chiar mirat de o alta persoana care se afla acolo. Se departa putin de canapea si speriat cu o voce tremurata, isi incepu fraza dar se oprii bulversat de imaginea din spatele televizorului, cu acel foc imens, ce-i dadea in corp o caldura puternica. Ochii i se luminara putin, iar un zambet multumit ii aparu pe buze ce-l facu sa-si aduca aminte de specia care este, si de faptul ca nimeni nu-i poate face rau, si ca el trebuie sa-si indeplineasca o misiune nu sa planga si sa imbete din cauza fetelor. Cand isi reamintii de satenul ce statea intins pe canapea se aporpie de el, incepandu-si fraza ce-o avea de mai devreme in minte:
- Ce cauti in camera mea?

Nici nu realizasem cat timp trecuse de cand ma luasem sa vad acel film, care pana in final s-a parut a fi interesant, dar brutal de asemanator cu o mie altele, eroul, o tipa, cateva masini si explozii, iar focul nu a durat atat de mult pe cat am sperat eu sa dureze, of, nu era cam deloc cinstit. Brusc auzisem niste zgomote pe hol, dar prima oara am crezut ca e imaginatia mea, a doua oara, am crezut ca nu e ceva cine stie ce, insa la a treia oara isi facuse aparitia in camera o silueta straina a unui baiat, ce era total mancat de alcool incat se simtea mirosul de la usa, pana pe canapeaua comfortabila unde stateam eu.
Nici bine nu trecuse cateva minute caci lumina era aprinsa si eu a trebuit sa ma ajustez cu ea,clipind din ochi de atatea ori, incat le-am si uitat sirul. Hm, vroiam sa mai vad niste filme fara bec, de ce avea de gand sa imi strice mie cineva, azi, planurile? Inca se plimba pe aici, ca la el in camera si am realizat deodata, ca incurca usile de la dormitoare. Hm la cat de ametit era, incat avea si nevoie sa se sprijine pe tot ce gasi in cale, nu ma mira. Trebuia asta.
Dorea sa zica ceva, dar se pare ca a mai bubuit o masina si imaginea focului il atragea nespus, macar nu eram singurul ciudat in chestiunea respectiva. Toate gandurile mi s-au confirmat din clipa in care s-a apropiat de mine si a inceput sa comenteze ceva despre camera, care deja am configurat in minte. Am facut o pauza inainte sa deschid gura, doar ca sa imi permit sa il analizez pe baiatul din camera, micul intrus si nu puteam sa-mi ascund un zambet satisfacator, macar asa am mai vazut ceva frumos in seara respectiva.
- Auzi aratosule... ti se pare ca ceva de aici se aseamana cu camera ta? l-am intrebat ridicandu-mi ochii fix in cei ai sai si am ramas fara nici un alt gest sau vorba in plus, oricum lucrul acesta nu avea sa dureze mult, din cate imi inchipuiam eu.
- Dar presupun ca ai luat atata alcool in seara asta incat nici nu mai realizezi in ce camera a campusului esti...

Sigur nu se simtea prea bine, sa se imbete el din cauza unei fete.. nu prea ii statea in fire, dar o mai si facuse caci era la un bar, deci bautura ii venea la comanda, asa ca..de ce nu. Dar acel timp petrecut cu alcoolul ii dadeau ameteli si stari de voma,poate ca la inceput radea si era amuzat de tot, dar acum ar fi avut nevoie doar de o toaleta, si se pare ca nici camera lui nu o nimerise..
Se uita mirat la tot ce era acolo incepand sa mai faca cativa pasi prin aceea incapere, in timp ce-i puse o intrebare persoanei ce-o gasii acolo, observand ca nu recunoaste nimic. Fixsase cu privirea un tablou frumos, dar pe care nu-l stia, si totusi acel tabou era cam stramb, iar el nu-si tinea tablourile strambe, ba chiar era foarte perfectionsit, si aranja totul in asa fel in cat sa fie cat mai bine pentru ochii lui, iar ce vedea in noua camera... eii bine nu prea ii placea. Deci se cam linistise, nu era camera lui, dar ce sa faca cu baiatul pe care tocmai il credea un hot sau ceva de genul. Se intoarse spre el cam rusinat, privindu-l in ochi, fix cand el isi incepu replica si lasa capul in jos si mai rusinat ca prima data, de nici nu stia ce sa faca sau sa zica.
- Imi pare rau.. domnule, nu am vrut sa va deranjez, am crezut ca asta e camera 266... sau 299...numai imi aduc aminte, ii zambii cam fortat vrand sa se aporpie de el, dar se impiedica in picioarele lui, care erau mai mult jeleuri decat picioare, si se prinse de marginea canapelei, rasufland usurat ca nu cazuse.
- Da... as putea sa ma asez putin.. pe canapea?
Nici numai astepta raspunsul.. ca imediat isi aseza trupul pe canapea, destul de obosit si ametit. Isi trase sufletul si tusi de doua ori, probabil si din cauza tigarilor, si in ultimul gest nu uita, sa-si duca mana la cap, acoperind fruntea, vrand sa mai aline putin durerea ce-i bubuia in cap. Nu putea sa-si mai desprinda buzele si pentru o alta replica simtea ca toate il dor, si ca tot din corpul lui este atat de obosit incat nicio miscare numai poate face. Poate ca ideea cu imbatatul..nu era chiar buna, acum nu numia ca-l durea inima, dar si restul corpului, spera doar ca macar baiatul acesta sa fie intelegator si bun cu el, si sa-l lase sa stea in seara aea pe canpeaua lui, caci in momentul ala putea adormi oriunde.

Il analizam in continuare cum se intoarcea prin toate unghiurile camerei in speranta ca ar putea zari ceva care i-ar tresari vreo amintire. De unde sa aibe atata noroc? Incepeam sa ma intreb daca avea de gand sa realizeze unde era, in cele din urma. L-am privit si cand se inrosise din cauza jenei, abtinandu-ma sa nu rad cu pofta, incepea sa mi se para chiar draguta toata ameteala lui datorata bauturii.
Ii asculta si replica, cum ca i-ar parea rau si ajunse sa se sprijine de canapea din cauza ca se impiedicase. Era chiar amuzanta faza si trebuia sa imi tin un zambet cu greu, dar pana la urma acesta iesi si singura metoda pentru care o ascunsem a fost cu ajutorul mainii.
Paream dezamagit cand nici bine nu imi astepta raspunsul caci se si aseza pe canapea. Il intelegeam ca era obosit din cauza bauturii si probabil a drumului, dar ma gandeam la orice pana atunci, numai la canapea nu. Il priveam in continuare, probabil asteptam sa cada sau ceva asemanator cu asta. Oricum nu arata de parca ar avea un echilibru de invidiat in clipa respectiva, probabil aveam si dreptate.
- Ce oare te-a adus in starea asta in care nici pe propriile picioare nu mai poti sta? Deveneam curios, in legatura cu lucrul acesta si mi-am ridicat privirea inspre el, observandu-l cum sta intins alene pe canapea.
Ma ridicasem putin si venisem in fata lui, vorbind pe un ton mai incet ca sa nu mai provoc inca o durere de cap.
- Ai avea nevoie de ceva? Nu arati prea bine... i-am raspuns sincer, desi nu era necesar, cu siguranta nu vroia sa auda si de aspectul lui exterior.
Mi-am facut “curajul” de a-l aranja mai bine pe perna si l-am privit pentru cateva clipe, dupa care am luat telecomanda si am dat pana si televizorul mai incet, asteptand ca baiatul sa adoarma. Am inghitit incet si am lasat sa revina o atmosfera normala intre noi, desi as fi avut atatea sanse sa profit in clipa respectiva.
M-am dus, din nou, la locul meu de pe canapea si m-am asezat cu grija, ca sa nu ii schimb nici pozitia baiatului, pentru ca devenea aiurea sa tot fac fataiala respectiva. Mi-am intins putin mainile sa ma dezmortesc si am inceput sa ametesc canalele ce rulau la tv atunci.