Angels don't kill. (private- with Park Goo Hara)

O zi destul de plăcută, fulgii de nea pluteau uşor în aer, dând un aspect ca de paradis micului oraş. Cu paşii sprinteni dar totodată calculaţi, înaintă prin zăpada proaspătă Chan Ho, în timp ce-şi aranja binişor căciuliţa pe cap. Nu avea probleme cu frigul, mai ales că trupul unui vârcolac este mereu cald, cu o temperatură peste normalitate, dar purta acea căciuliţă pentru că îi era dragă, mai ales că era o fire atât de copilăroasă uneori. Cum aparatul său de fotografiat nu lipsea la nici un pas, tocmai atunci se pregăti pentru a imortaliza câteva lucruşoare ce i se păreau mai strălucite. Surâse la fiecare gest al său, asemeni unui puşti de 10 ani, apoi îşi lăsă relaxat capul pe spate.

Era o zi alba pentru Goo Hara din cauza ca ningea,iarna era anotimpul ei preferat.Acea vreme rece nu o afecta deloc chiar ii placea era destul de imuna la el,insa desigur nu ca un varcolac.Isi ridica capul in sus privind cum ninge,ii placea acest sentiment si ii placea sa simta mici fulgi cazandu-i parca cu incetinitor pe fata.
Se aseza pe o banca din parc scotand din buzunarul haini sale lungi o foaie pe care de dimineata se tot chinuia sa scrie ceva versurii insa inspiratia ei era cam zero.Ofta recitind si recitind mereu versurile pentru a gasi altele noi.Deodata un vant destul de puternic ii zbura foaia ducand-o destul de departe de ea.Isi ciufuli finut parul dupa care se ridica de pe banca luand-o in directia foi.

Fotografia cât fotografia, veselia şi seninătatea lui nu-i dispăreau aşa.. într-o clipită. Cât tot înainta fără oprire, găsind fără să vrea lucruşoarele care-i atrăgeau atenţia, se opri la câţiva paşi în dreptul unei fete. Părea aşa gânditoare, ca la un moment dat, o mică rafală de vânt să-i ia acea mică foaie la care tânăra se tot concentra atâta. Lăsă totul baltă, începând să fugă cu o viteză uimitoare în acea direcţie, prinzând numai-decât acea foicică.
- Poftim. se întorse atunci înspre fată şi întinse cu grijă coala de hârtie, ochii negri şi profunzi având o strălucire mai ciudată dar totuşi plăcută.

Mergand incet nu prea alarmata cineva i-o luase inainte pentru a il lua foaia si sincer acel baiat avea o viteza clar inumana.Un varcolac din aceiasi Academie cu ea?Nu avea de unde sa stie inca.Baiatul se intoarse rapid spre ea dandu-i foaia,se uita un pic in ochii lui insa incepu sa clipeasca des nevrand sa se piarda in acel negru adanc.
-Ah mersi sunt cam aeriana astazi.zise luand foaia zambind.Eu sunt Hara,mersi din nou.
Se bucura ca isi recuperase foaia muzia aceia era destul de importanta pentru ea asta ii placea ei sa faca si nu va regreta niciodata.
Si ea ia zis ca este aeriana doar astazi? De unde,ea era asa mereu capul in nori,picioarele parca plutind si mereu neatenta putea spune ca locuieste pe Marte.