One and two bottles [Private with Kim Jaejoong]

Nici nu stiu ce mi-a venit, de ce m-am comportat asa. Erau singurele lucruri care imi veneau in minte, iar la exterior aveam niste nervi si oftaturi. Ce planuri sa nascocesc? Parca si vedeam ce furtuna se apropie in curand si cata uri in ochii amandurora, in loc de orice altceva. Incercasem sa adorm de cateva ori, sa uit, pur si simplu sa uit, dar a fost in vag, imaginile reveneau, se transformau in cosmaruri si ma tot trezeam cu un eu distrus, transpirat, cu un par prea ravasit pentru a fi uman.
Nici nu ma obosisem sa ma schimb, aveam pe mine aceeasi camasa alba si aceeasi pantaloni negrii, ma mir cum de mi-am dat papucii si sosetele jos, dar asta nu mai era important. Trebuia sa fac ceva sa-mi revin, orice.
M-am ridicat de pe canapeaua din piele bej, indreptandu-ma spre raftul cu bauturi alcoolice, luand repede o sticla de whisky, pahar, si gheata, voi avea nevoie, stiu sigur. Mi-am preparat imediat bautura si m-am reintors pe canapea, gandindu-ma in continuare la toate, metidand, mai bine spus. Pentru prima oara in viata simteam frica si ma tot intrebam cum pot oamenii sa se intalneasca cu sentimentul asta, pe care eu, in intreaga viata de demon nu il intalnisem si totusi ei sa supravietuiasca? Ce lume.. Am inceput sa imi musc buza inferioara, dar m-am oprit dand inca o gura din lichidul maroniu pe gat si incepeam sa ma intreb daca aveam vreo sansa sa se termine cu bine?
Nici nu stiu ce ma apucase, doar o stare de a-u vrea sa ii transmit gelozie unei anume persoane si nu mi-a iesit deloc cum planuisem, nu ma miram, eram dat din prima la faliment din asta si probabil lucrul acesta ma oftica cel mai tare, probabil de aceea nu imi convenea multe.

“Ai sa regreti” erau singurele cuvinte care ii puteau trece prin cap, in timp ce imagini haotice dansau in mintea sa. Atingerile acelea total indecente ale partenerului pe corpul altcuiva nu erau ceva la care se gandise ca va fi in stare demonul lui, dar oh, daca nu se inselase amarnic, ceea ce nu prea ii convenea, trebuia sa accepte asta pana la urma. Totusi era furios, daca dorea pe altcineva putea sa ii zica din prima, nu sa se mai amestece in viata lui, cand deja erau destule amestecaturi. Se plimba in multe locuri deodata, intrebandu-se ce avea de gand sa faca, dar iar – mainile lui plimbandu-se pe soldurile si coapsele ei in jos, zambetul acela in coltul gurii si toate aproprierile de saruturi, il faceau sa se simta fustrat, mult prea fustrat, dar trebuia sa faca ceva sa ii arate ca nu va ramane intr-o astfel de situatie. Nu, nu ii va plati cu aceeasi mondeda, desi probabil era cea mai acceptabila crancena tortura din clipa respectiva, dar mai avea multe altele de facut pe langa.
Ajunse in fata caminului si se opri rasufland, isi stranse mai bine jacheta din piele neagra ce era deasupra unui tricou albastru si se uita la modelul blugilor negrii cu catarama si a tenisilor sai, usor. Se cunostea ca venise de la un eveniment special, ori precum discoteca, ori era model si de la un photoshoot, dar nu, asa avea el obiceiul sa se imbrace si de cate ori explica asta, oamenii ajungeau tot sa nu il creada, de parca chiar avea nevoie sa inventeze ca nu lucreaza la astfel de lucruri.
Intrase val-valtej in camin, chiar pana in camera unde era respectivul sau prieten. Apasa pe clanta cu asa o duritate ca mai era sa cada.
- Animalule… a fost primul cuvant care i-a venit in minte, in clipa respectiva, iar altul era deja gol.
- Daca doreai pe altcineva ce iti era atat de greu sa imi zici?
Deabia se astepta sa nu urle si se putea observa asta foarte bine de la coltii ce o dadeau in crestere, asa isi exprima si furia, nu doar setea respectiva de sange si prin asta putea sa arate si multe alte sentimente.
- Daca preferai mai mult o fata in locul meu, trebuia sa imi zici din start, da? Uita-te la mine putin, sunt Kim Jaejoong, puteam avea pe oricine doresc, dar nu, te-am preferat pe tine… pe tine…
De la atatia nervi scapase clanta din balamale si ramase cu ea in mana, cateodata nici nu isi putea masura forta.
- Da sa stii ca si acum mai pot avea pe oricine si asta va fi, in afara de tine…
Oricum era constient ca lucrul asta nu il spunea cu toata sinceritatea, adica putea avea si mii de alti prieteni, ce s-au tinut lant dupa el, dar cu toate defectele acestuia stia ca tot la Jung se va intoarce.
- Inca iti mai arde de baut? Atat de putin iti pasa? Marai inca vreo doua vorbe, inainte de a se lasa batut, numai nu ii veneau injuraturile ordonate pe moment, ca oh, cate si mai cate si mai cate i-ar fi spus.
- Ce animal poti fi…

Imi terminasem mai mult decat suficient din paharul de bautura, lasand doar o gura pe margine sa, parca erau de ajuns inca doua sorbituri si era gata. Ce sa mai zic ca deja asteptam sa imi intre furtuna in casa si sa imi arate tot ceea ce eu intuisem, ba chiar asteptasem: acele ravagii de furie, ce, in scurt timp, aveau sa vina si din partea mea. Simteam cum nervii, unul cate unul, deja se instalasera si in mine si parca nu imi mai dadeau drumul.
Imi si venise prima jignire care m-a facut sa strang paharul in mana de furie, crapandu-l putin la margini, dar nu suficient ca sa il sparg de tot. Ascultam in continuare toate acelea vorbe aruncate dur catre mine si pe care, eram constient, ca le meritam, dar aveam prea multa bautura la cap ca sa recunosc asta si in exterior si sa mai realizez ceva. Plus ca nu doream sa fiu facut animal, nici macar la el nu acceptam lucrul acesta.
M-am infuriate atat de rau incat am aruncat din start paharul din mana pe langa fata lui, acesta sfaramandu-se in perete si transformandu-se in mii de cioburi ce incepeau sa semene cu sfaramaturi de cristal.
- Incep sa ma intreb la care din noi doi ii pasa mai putin. Mie sau Tie? Ma lasi liber, sa zbor cu cine vreau eu parca nici nu ti-ar pasa daca sunt cu tine sau nu...
Ma inecasem deja, simteam ca aveam sa reget, mici sfaramaturi de ploaie incepeau sa apara si pe la marginea ochilor, dar le oprisem cu toata forta mea. Nu, nu aveam de gand sa ma arat slab intr-o astfel de situatie.
- Iar prenumele tau si marele tau nume, ce anume crezi ca fac? Ca te fac Mister Popularitate? Da, te-au facut, asta nu inseamna ca eu pot accepta sa te vad cu altcineva, in ciuda faptului ca ma preferi pe mine. Tu ai intentii ciudate, Jaejoong si.... Eu nu le pot suporta
Inca o data simteam o tuse ce ramase blocata in gat, cand mi-a zis ca si acum poate avea pe altcineva. Se desparte de mine? Asta insinuase? Nu, nu avea cum... Dar urmarile repetate a mai multor jigniri la adresa mea imi confirmau gandurile, eram total infuriat, simteam flacari iesindu-mi de la ceafa si inaltandu-se pana la crestetul capului.
- Bine. Am inteles. Dispari o data.... i-am raspuns atat de tare enervat incat marginea sticlet de whisky se sparse chiar in mana mea, iar aceasta cazuse miraculos intreaga pe masa din fata mea, fara a mai prezenta eventuale urme de daune.
Incepeam sa imi simt inima pocnind, da ma ridicasem din loc si mi-am indreptat privirea spre el, parca dorind ca in loc sa deschida usa sa alerge inapoi in bratele mele, dar stiam, asta nu va face, cel putin nu acum, sau prea curand si cel mai mult ma temeam de cuvantul “niciodata”.

Se infuriase, se infuriase nespus de rau la auzul vorbelor crancene ale partenerului. Tocmai il facuse nepasator, iar asta il ardea cel mai rau de fiecare data. Nici nu vroia sa isi mai aminteasca cum a trecut paharul de sticla pe langa el si s-a sfaramat in atatea cioburi ca mai ca simtise o mica zgarietura a unui ciob, care, evident, se vindecase in cateva secunde de la aparitie.
Ii se aduse cateva jigniri la adresa lui si cum trebuia uneori sa citeasca printre randuri, tot ce citise in clipa aceea, erau clar presupuneri de ale sale, chestii total aiurea, dar se va tine scai de ele, pentru un timp nedefinit, cel putin. Il asculta, partea aceea din el care putea sa asculte toate acele razvratii ale celuilalt. Parca nu ii venea sa creada vorbele pe care le zice si isi musca limba pentru a nu ii raspunde fix pe moment, lasandu-l sa continue in continuare, pana cand ce ii spuse sa dispara, atunci i se intunecase rau privirea, coltii ii crescusera pana la maxim si la fel de repede lua si el niste pahare care le gasi prin preajma aruncandu-le inspre el, insa, din nefericire, unul ajunse pe la picioarele lui, sfaramandu-se, altul trecuse pe langa si se ciocnise cu geamul, avand doar geamul un mic impact, iar al 3-lea, exact cum ii se intampla lui, trecuse pe langa chipul baiatului si se sparse imediat ce atinse masa de lemn din spatele canapelei.
Isi analiza si observa propria mare de cristale pe care o crease, incercand totusi sa nu arate atat de nervos, pe cat, de fapt, chiar era.
- Stii ceva, Jung.... Jung Yunho? Incerca sa zica ceva coreabil, ceva ce poate incheiase cearta lor, dar nu, principiul si orgoliul lui erau prea mari, plus gestul de neiertat, in timp ce isi amintea toate acele mangaieri ce ii trebuia sa fie adresate lui, au fost adresate altcuiva.
- DU-TE DRACU... acolo unde trebuie sa fii! au fost singurele cuvinte care i-au iesit pe gura si s-a intors alert cu spatele, iar, intr-un mod ciudat, dorea sa mai apese pe clanta, dar isi aminti ca o sfaramase deja....
Deschise usa usor, iar cu jumatate de clanta ramase, o agata cu o mana si tranti repede usa in urma lui. Incepea sa mearga cu o viteza neimaginabila, chiar si pentru un vampir, ducandu-se la destule mile indepartare. Incepea sa se simta flamand, gatul parca ii luase foc, papile gustative o luase razna. Nu doar ca isi pierduse prietenul, dar isi pierduse si sursa care il mentinea foarte bine, fara sa trebuiasca sa se mai apropie de alti oameni.
Cazuse pe o campie, in genunchi si se lasa si mai jos de atat, fiind mai slabit ca niciodata. Ce nevoie avea de o vanatoare, ce nevoie avea de.....
- “Yunho. Yunho. Yunho!” incepea sa isi scuture capul, pentru a nu se mai gandi la el si chiar batu si cu pumnul in pamant, de parca ar fi vrut chiar el singur sa despice pamantul, sa vada infernul si sa- trimita acolo.
Ii cursera o lacrima fierbinte din ochi si o simtea atat de aspra pe pielea lui rece, incat pana si taisul unui cutit ar fi sunat mai bine.

Nici nu ma clintisem din loc atunci cand aruncase paharele langa mine. Nici nu ma miscasem si nici nu ii mai raspundeam vorbelor. Era clar ca il infuriasem pana la maxim si in camera in loc sa fim doi oameni eram mai degraba doi demoni, gata sa isi marcheze teritoriul. Priveam pentru o clipa dezastru ce se crease la picioarele mele si am ramas intact, stiam ca acu chiar ca voi arata ca si cand nu mi-ar pasa. Dar cum aveam sa se faca lucrul acesta?
Am tresarit imediat ce ma trimise la cea mai aiurea chestie si in clipa aia mi-am dus privirea spre el. Doar nu vorbea serios, nu? Nu avea cum sa vorbeasca serios. Ma dadea naibii si dorea sa plece? Dar in cateva secunde acesta se intoarse si m-a facut si pe mine sa o iau din loc, calcand fara sa vreau peste cioburi, iar in clipa in care am ajuns eu la usa, aceasta era de mult izbita.
- Drace, drace, drace! am inceput sa injur in mod constant, regretand deja fiecare gest pe care l-am facut, nu mai putea gandi ceva normal, ma gandeam doar la ce am facut in ultimile 24 de ore.
Cu greu am simtit niste furnificaturi dureroase in talpa piciorului si cand am ridicat sa vad ce e, ma trezisem cu imaginea cioburilor in pielea mea, ah asta nu era deloc bine, stiam ca voi schiopata pentru o vreme, pe termen lung, iar singur de mine, nu puteam face nimic, de fiecare data ma bazam pe el. Incepeam sa ma intreb daca aveam eu mai multa nevoie de el, decat avea el de mine. Dupa am observat si clanta injumatatita, paharul care l-am aruncat eu si imaginele de acum doua clipe inca imi mai veneau prin gand si parca ma strangeau de piept, dorind sa ma faca sa nu mai respir.
Am cazut slabit, pe parchet, total derutat si intrebator. Daca fugeam acum, aveam sa il prind? Dar nici macar nu stiam pe unde o luase. Am pocnit din degete si am ars dezastrul pe care il facusem noi cu paharele, lasand sa supravietuiasca totusi geamul si clanta usii, iar la piciorul meu nici nu stiam cu ce sa incep. Cel mai grav lucru era ca o meritam, toate lucrurile de pana atunci le meritam, fiindca s-au intamplat din cauza mea. Daca nu ma apucase sa fac testul acela de verificare a... posesiunii? Daca nu ma puneam sa beau atat de mult, de nici sa nu imi amintesc cum am ajuns acasa. Daca stateam locului cuminte si toate erau la fel de bine, cum erau si pana atunci si o gramada de alte daca si daca.
M-am indreptat schiopatand spre baie, luandu-mi cioburile din picior si aruncandu-le in cos, dupa ce, evident, le spalasem sa dispara mirosul de sange de pe ele. Nu stiu de ce, mai speram sa il mai vad.
Incercam sa imi amintesc cum facea el cand eram ranit, ce creme punea si cum bandaja. Dar am lasat totul balta si doar am bandajat piciorul mai rau ca un copil de 5 ani, chiar foarte aiurea. Incepeam sa ma simt asa de gol si de singur....
- “Am nevoie de el!” am realizat si imediat m-am grabit sa gasesc un coleg care i-ar putea lua urma. Nu stiam cu ce sa incep, de unde, dar era cert ca doream sa il gasesc atunci mai mult ca orice.
Spre norocul meu, am si gasit colegul respectiv si numai bine ca era un varcolac mai prietenos si ma ajuta din prima, asa ca imediat ma duse, chiar cu propria sa masina, pe campul unde ar putea fi el.
- Mersi. Raman dator! a fost tot ce i-am spus respectivului inainte sa inchid usa masinii si sa o pornesc din loc vazandu-l in cele din urma pe cel care il cautam eu.
- Jaejoong... am inceput eu sa-l strig.

Nici nu realizase cum trecuse timpul, dar, cu siguranta trecuse. Caci pamantul de sub el se arata rece si mici fiori de briza trecu prin preajma, care il facu sa isi duca mainile incrucisate la piept, nu era din cauza ca simtea frigul ci din cauza ca simtea lipsa cuiva, nevoie de cineva si cel mai pretios lucru era ca simtea atingerea cuiva, si nu a oricui, chiar a persoanei care i le-a dat altcuiva. Isi simtea chipul acaparat de o mare fierbinte a lacrimilor, ce pareau ca il zgariau pe obraz. Nu suporta deloc starea aceea, amestecata cu supararile de mai devreme, cu pierderea unui lucrul foarte special si cu durerea ce o simtea si in inima.
Incepea sa stranga cu putere firele verzi de iarba ale pamantului, dorind sa il smuceasca de tot. Vazuse cateva lucruri spargandu-se, dar nu se calmase, evident, ca nu se putea calma doar cu atat. Ii reveneau amintiri placute dintre ei doi, care pareau atat de chinuitoare in situatia respectiva, nici nu stia cum de le putea sa le mai indure. Era clar ca se gandea la el si trecuse atata timp incat ii veneau si iluzii cu imaginea lui dinaintea ochilor sai. Ofta, incerca sa se ascunda, sa faca orice, ca si cand cu asa ceva ar fi rezolvat ceva.
Brusc se auzi strigat si nu de oricare voce, se intoarse si il zari pe Yunho.
- Perfect, acum iluziile mele mai si vorbesc. Nici nu se putea mai bine....
Dar se ridica in picioare si cu cat se apropiase observase cum cel din fata lui devenea din ce in ce mai real si era chiar el. Isi mari ochii, pentru faptul ca venise sa il caute. La lucrul acesta, din partea lui nu se asteptase. Il navali brusc un miros dulceag al sangelui, realizand ca satenul se accidentase pe drumul sau in adventura asta si probabil de asta venise dupa el. Isi musca buza, cu ajutorul unui colt si se uita inspre celalalt, ganditor.
- Deci ai venit pana aici. Pentru ce? Ridica intrebator din ochi si se uita inspre baiat, intr-un fel fiind curios de raspuns, dar partea cealalata a lui nici nu dorea sa auda ce avea de gand sa faca in continuare, o problema s-a intamplat o data, asta nu inseamna ca nu putea sa se intample si a doua si a treia si a patra oara.
- Stii ceva? Nici macar nu conteaza. Nici faptul ca tu esti aici sau ca eu nu sunt acolo... Chiar nu conteaza.... Pentru ca...
Ofta, asa ca sa il vada si celalalt, intrebandu-se daca ii disparuse sentimentele acelea care ii incalzeau ochii.
- Nimic din ce mi-ai spune acum, nu o sa ma faca sa ma intorc la tine sau inapoi cu tine....
Se intoase din loc si ramase cu spatele inspre baiat, incepand apoi sa mearga incet, dar nu in acelas ritm precum venise incoa.

Cum l-am vazut in starea in care l-am adus am inceput sa simt ceva in piept, inexplicabil, in acelas timp inima imi batea prea tare pentru a mai spune ca am circulatia normala, dar era si prea stransa, de parca avea un ghimpe de sarma imprejurul ei. Cand imi aduse alte vorbe nu prea placute la adresa mea, era sa uit sa mai respir, dar nu aveam ce face, erau placute si certurile acestea. Atat timp cat tinea de noi si cat timp era singurul lucru care ma mai lasa sa vorbesc cu el si sa-mi vorbeasca inapoi, nu aveam de gand sa renunt. L-am privit de multe ori, fara a sti cum sa reactionez, desi era in fata mea si era mai ranit probabil decat eram eu, cu siguranta. Oftatul sau ma inghetase complet, iar la ultimile vorbe imi pierdusem mintea. Era clar ca daca nu faceam ceva pe moment, chiar in clipa respectiva, nu mai aveam sansa sa fac vreodata.
- Te iubesc...! au fost singurele vorbe ce mi-au iesit pe gura, in aceea agonie si am inceput sa dau drumul tuturor lacrimilor de pana atunci, eram atat de serios, incat nici nu stiam in ce fel sa o mai demonstrez.
M-am apropiat de el, din ce in ce mai mult si l-am cuprins imediat, foarte strans, pentru orice eventualitate. Nu doream sa il pierd, atat de mult il doream alaturi ca nu mi-am vazut niciodata viata fara el. L-am tinut asa cu spatele lipit de pieptul meu.
- Te implor, nu ma parasi. Nu suport o secunda fara tine, dar sa ma mai si duci la o eternitate? Jaejoong, esti tot ce mi-am dorit vreodata. Tu esti acela care mi-ai insorit viata. Am gresit, recunosc, nu stiu ce am fost in capul meu, sunt un tampit. Nici o fiinta, nici intr-o lume, nu ajunge la masura ta. Esti mai frumos ca ingerii, mai aprig ca demonii, mai normal ca oamenii si cel mai special dintre vampiri. Te implor, Jaejoong, nu iti lua adio de la mine...
L-am tinut atat de aproape de mine, iar bratul meu s-a dus spre pieptul lui, lipindu-mi buzele de parul sau brunet si gandindu-ma cum sa il tin si mai aproape, cum sa nu il fac sa nu plece.
- Te iubesc! i-am repetat, incat o data, vorbind si mai serios ca prima oara, eram din ce in ce mai constient ce inseamna aceea - tu esti a mea jumatate.
Tremuram din toti ranunchii ma speriam de ce avea de gand sa zica, daca avea sa zica ceva, daca va zice aceleasi vorbe si daca, desi, cu toate acestea, tot avea de gand sa nu mai revina la mine, sa nu se intoarca cu mine si sa nu doreasca sa ma mai vada vreodata. Toate acestea ma speriau, ma gandeam la ce mai rau, incat si ochii imi deveneau ceata, iar mintea prea neagra, iar tremuratul nu il puteam abtine. Era atat de greu.

Nu credea ca intradevar il va face sa ramana in loc cu urmatoarele cuvinte. Isi mari ochii, inca nefiind sigur daca ceea ce auzea era pe bune, sau era o gluma a baiatului, sau si mai grav era doar imaginatia lui. Se simti cuprins, de la spate, iar in scurt timp ii simti si inima baiatului din spatele sau. Se mira imediat de cum il atinse niste lacrimi atat de calde si parca toata furia de pana atunci se calmase. Incepea sa isi simta si el inima accelerand, iar la vorbele baiatului, mirarea si surprinderea nu incetau sa apara, nici nu il mai recunostea pe cel din spatele lui, avea niste vorbe, parca rupte din cer. Simtea indurerare pentru prima oara si inghetase in loc, fiind foarte manevrabil sa il mute celalalt. Deodata simti tot tremuratul sau, iar asta il facu sa se intoarca in stransoarea lui si sa il priveasca pentru cateva clipe lungi, intiparindu-se un zambet indurerat pe chip. Isi infasura mainile la gatul baiatului.
- Nu pot sa cred... sopti usor, bland si cu un calm extraordinar, ca era nici sa nu mai aduca discutia la ce se gandea sa ii faca respectivului acum cateva momente.
- Tocmai mi-ai spus ca ma iubesti... devenea vesel, i se insenina chipul, i se potolea setea, furia, toate deveneau asa calme, de parca acele vorbe ar fi pus o vraja asupra lui, nu ca nu era asa, se simtea intradevar vrajit, in cel mai pozitiv sens.
- Ah Yunho... si.. nu apuca sa isi termine vorbele cand ii zari chipul acela marcat de catre griji si spaima, il mai tinuse asa pentru unele clipe si isi lipi buzele de ale lui, apasand peste ele si dezgustandu-le pe rand, placandu-i ce simtea peste ale lui.
Trecuse usor cu limba peste cea inferioara si mai apasa o data peste ale lui.
- Si eu te iubesc...! sufla un aer aparte peste cele ale lui, era rece, dar se vedea ca provine de la un cald interior, mai exact se putea simti asta.
Isi trecu mainile printre parul lui si incepuse sa ii mangaie obrajii, stergandu-i acele lacrimi suparatoare de la ochi si incepuse sa il sarute din nou, insa de data aceasta isi facuse si loc printre cele doua buze catifelate ale baiatului si isi plimba limba prin toata pestera sa calda, dandu-si usor mainile, mai jos, pe spatele tanarului si zambi si mai larg decat prima data.
-" Si tu esti tot ce mi-as putea dori!" isi continua ideea, in gand, evident, transmitandu-i-o si celuilalt.

Incepeam sa tremur din toti ranunchii, era vis, era realitate? Aveam niste spasme de neinchipuit. Incercam sa imi deslusesc daca imaginatia mea facea ca el sa isi impreuneze mainile in jurul gatului meu sau era altceva de vina.
La un moment dat am avut curajul sa il privesc si nici nu am mai stat pe ganduri, il vedeam mai frumos ca niciodata cu zambetul acela inseninat pe chip, cu acei ochi sclipitori, cu --- oh daca mai stateam cu gandurile asa, aveam sa ajung departe. Dar nu mai era necesar, buzele lui presate peste ale mele ma activase, era tot ce-mi trebuia sa il simt din nou al meu si sa il fac sa nu uite asta niciodata. Mi-am impreunat mainile la talia lui si l-am tinut lipit de mine, in timp ce el se desfata cu buzele mele, era un chin si o tachinare in acelas timp.
Am simtit un fulger care m-a luat pe toata pielea cand si-a inceput sarutul si mi-a transmis in gand cel mai frumos lucru posibil, cel putin pentru mine. La aceasta a doua sansa era clar ca nu aveam de gand sa o mai irosesc cu chestii inutile si tampite, daca era in stare sa ma ierte la asa ceva nu imi mai trebuia nici o demonstratie sau dovada cum ca m-ar iubit, eram dintr-o data sigur de asta.
M-am plimbat si eu cu limba prin gura lui, simtind dintii cum se izbeau in ai sai si toata umezeala aceea cand am trecut prin zona obrajilor, a cavitatii, prin cerul gurii, oprindu-ma cand simteam ca prea i-o bag in gat. Mi-am dat in clipa aceea gatul mai inapoi.
- Esti al meu... am zis cu un zambet superb intiparit pe chip, dupa care m-am dus imediat la gatul lui si m-am plimbat cu buzele pe pielea alba si nespus de rece, apoi mi-am dat si mainile sub bluza sa, atigandu-i mai bine spatele, doar ca m-am dus repede sa ii pipai pectoralii de pe abdomen si din cand in cand trageam de marginea boxerilor, indepartandu-i pentru scurte momente.
La un moment dat am tras cu dintii de pielea gatului, dar nu incat sa ii iasa sangele, ci exact, pentru a-i lasa o vanataie si mi-am admirat capodopera cand am reusit, inca zambind.
- Al meu....! i-am repetat si am inceput sa il sarut din nou pe piele, dand usoare miscari ale limbii peste, articuland cu muscaturi usoare, iar mangaierile mele inca se plimbau prin diferite locuri din zona bazinului si a abdomenului.